Ah, parfumul trist al dimineţilor fără tine...

Am avut un vis:
… Ne-am întâlnit într-un local sordid- lume, gălăgie… În vecinătatea noastră, lume indiscretă. Amestec de fum, umezeală şi aburi de alcool. Eu vorbesc poate cam prea tare ( altfel nu m-ar auzi) şi, poate, prea intim, încât îmi face jenat un semn: lumea ar putea să ne audă; nu erau lucruri de spus în public.
… Erau cuvinte de dragoste, venite din sufletul meu. Eram conştientă că nu era acolo cadrul potrivit, dar aveam stresul, amplificat şi de această conştienţă, că ne vom despărţi şi nu voi putea să-i spun ce simt.
… El era amabil, condescendent, tăcut… m-am simţit umilită de postura în care mă aflam . Aşa cum se întâmplă şi în realitate când vorbesc cu el. O distanţă pe care mi-o impune, lăsându-mă, prostită, să-l bănuiesc doar.
… Acţiunea s-a mutat în alt plan. La servici, mă grăbeam să vin acasă. În zori, îl lăsasem dormind. Două colege s-au autoinvitat la mine. Am inventat o scuză, nu voiam să-l găsească acolo. De fapt, voiam să mă mai bucur încă de câteva clipe de desfătare în doi. Am venit acasă într-un suflet: plecase. Fiica mea mi-a arătat o brăţară pe care el mi-o lăsase: era de la un templu Chaolin, un şirag de mărgele rubinii… Ei, da, era în schemă: era stilul lui de a lăsa urme…
… Am avut, în vis, o stare de dezamăgire, apoi de resemnare… vulpea avea dreptate adresându-se Micului Prinţ: "rien n’est parfait."

***

Rămâne în urma unui vis parfumul... uneori acesta te urmăreşte zile în şir şi nopţi de nesomn, ca un gust nedefinit, subtil, la limita percepţiei obişnuite. Această fantomă- manifestare a unor dorinţe refulate de cele mai multe ori, este parte din fiinţa noastră subtilă... copil al sufletului... corpul nostru eteric se insinuează percepţiei noastre mentale prin vis. (Young) Dacă ne-am înţelege visele, cărările spre noi înşine ar fi uimitor netezite...
Meditează pe starea din vis... nimic nu va rămâne în afara înţelegerii...